Ideea de a implica locuitorii într-un proiect care să privească devenirea oraşului de-a lungul câtorva generaţii ne-a venit urmărind un proiect similar, dezvoltat în 2003 în oraşul Graz. În acel an, Graz-ul a fost capitală culturală europeană şi, printre activităţile pe care le-a găzduit, s-a aflat şi o expoziţie constituită din imagini şi obiecte aduse de către locuitori.
Braşov: Oraşul Memorabil
O parcelă mică, însă minunat dublu-orientată către scuarul Bisericii Anglicane şi Grădina Icoanei. O clădire existentă, emblematică pentru începutul secolului trecut, cu faţadele simple, decorate cu frumoase detalii neoromâneşti. Tema de proiectare: imobil de locuinţe. Ce este etic să faci, ca arhitect, într-un asemenea caz?
De ce iubim Alpii? Pentru că Alpii înseamnă peisaje spectaculoase şi fascinante, vacanţe de iarnă demne de cărţile cu poveşti, o arhitectură tradiţională caldă, ospitalitate şi posibilitatea de a savura o cană de vin fiert în faţa unui şemineu. Toate aceste calităţi se regăsesc în proiectul hotelului deschis la sfârşitul lunii trecute în satul Silvaplana, din Elveţia.
Celebrul birou olandez MVRDV a dezvăluit masterplanul realizat pentru Bastide Niel, un nou cartier în cadrul metropolei franceze Bordeaux, ce se va dezvolta ca o extensie de 35 ha a centrului oraşului pe malul drept al fluviului Garonne. Programul este unul mixt, conţinând 3200 de locuinţe, spaţii comerciale şi de birouri, funcţiuni publice, printre care o nouă universitate, un centru cultural, terenuri de sport şi parcuri.
Un important proiect pentru prezervarea clădirilor şi împrejurimilor a 18 biserici medievale fortificate din Transilvania, folosindu-se tehnicile şi tradiţiile locale a debutat anul trecut, finalizarea fiind prevăzută pentru anul acesta. Proiectul implică renovări, reabilitări, restaurări şi reparări ale elementelor degradate precum şi amenajări interioare şi exterioare.
6 fragmente. Tokujin Yoshioka
Designul nu este doar un principiu de funcţionalitate care dă forma finită a unui obiect: un scaun nu este doar un pătrat de 45×45, la 45 de cm înălţime. Este, în primul rând, o chestiune de estetică; apoi, este şi o chestiune de manieră, de traducere absolut subiectivă a unui mesaj, pornind de la autor spre consumator-privitor, care-i completează acestuia din urmă charme-ul discret al vieţii de zi cu zi.
Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îşi mai amintesc de acest imperativ categoric. Era plasat, cu grafie diversă, grăbită, trudnică sau studiată în magazinele de pâine ale anilor ’60-’70. Voia să comunice un principiu de bun-simţ, anume că e neigienic să pipăi produsul de panificaţie, în loc să-l preţăluieşti înţelept din priviri.









